joi, 1 noiembrie 2012

Curajul la moldoveni



Ieri, premierul V. Filat și președintele N. Timofti au vorbit despre „curajul” celor care au votat independența la 27 august 1991. În pofida faptului că din acel Parlament au făcut parte personalități marcante ale neamului, Parlamentul moldovean a votat independența mult mai târziu decât republicile baltice (Lituania: 11 martie 1990, Letonia: 4 mai 1990, Estonia: 20 august 1991). Parlamentul de la Chișinău a adoptat actul de neatârnare după ce Ucraina și-a votat la 24 august 1991 independența, respectiv nu mai exista nici un pericol din partea regimului de la Moscova, iar acel vot nu prezenta nici un risc și, respectiv, nu necesita nici un fel de curaj din partea deputaților moldoveni.


Premierul Filat a propus (iar președintele Timofti s-a conformat) ca celor care au votat și au semnat a doua oară Declarația de independență, dispărută în timpul evenimentelor de pe 7 aprilie 2009, să li se decerneze Ordinul Republicii. În condițiile în care se constată că în cazul parlamentarilor nu a fost vorba de nici un fel curaj, ci ei au făcut inevitabilul, mă întreb care e, în esență, diferența între votanții și semnatarii Declarației de Independență și toți ceilalți cetățeni ai Republicii Moldova, care, inevitabil, în fiecare dimineață, merg la servici și își fac meseria/datoria? Într-adevăr, există o diferență evidentă: deputații au primit salarii mari și primesc, și după ce au părăsit Legislativul, pensii mari de la stat, în timp ce bugetarii (profesori, medici, funcționari publici), țăranii, muncitorii ș.a. lucrează pentru salarii mizere și, după pensionare, primesc pensii de nimic.


Desigur, votul deputaților la 27 august 1991 a fost important: fără el, nu ajungea actuala AIE la putere în Republica Moldova. Reieșind din această semnificație, poate era mai bine ca oligarhii să cumpere apartamente foștilor deputați (cum au fost cumpărate pentru sportivii premianți la Jocurile Olimpice de la Londra, de vara trecută), sau să le dea echivalentul în bani... Totuși, cu cât mai mult datorită cetățenilor moldoveni celor mulți sunt în stare potentații zilelor noastre (actualii oligarhi) și cei care îi servesc/le execută „propunerile”, să exercite puterea în Republica Moldova și să profite de pe urma ei? De ce să nu decerneze N. Timofti Ordinul Republicii tuturor cetățenilor Republicii Moldova?


Dacă deputații care și-au făcut datoria, fără nevoia vreunui curaj, sunt apreciați de Filat, parcă și gospodarii țării, care muncesc pentru nimic, ar merita ceva de la actuala putere... Pe scurt, ce bine ar fi ca Filat să înceapă să se gândească la ridicarea nivelului de trai al poporului Republicii Moldova, că pentru asta este prim-ministru, și nu la inventarea curajului acolo unde nu a fost. Curaj au moldovenii care încă nu au plecat din această țară la muncă în străinătate, care din dragoste pentru Republica Moldova înfruntă cu eroism condițiile de sărăcie, izvorâte din corupția (cancer-ul care a cuprins organismul de stat), și degradarea continuă a acestei țări. Curaj au cetățenii Republicii Moldova care îl tolerează pe Filat la putere (și în sondajele sociologice îl creditează cu cea mai mare încredere), cu toate că din sloganul electoral „Moldova fără sărăcie” nu s-a ales nimic - a fost o vorbă în vânt. Dar Filat nu vede curajul acolo unde este evident - la „prostime”, ci acolo unde lipsește prin definiție - la „elita politică moldovenească”...


P.S. În condițiile în care cei care au luptat în războiul pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova, inclusiv invalizii - adevărații eroi - se confruntă cu o sărăcie lucie, fără să fi fost decorați cu Ordinul Republicii, decorarea deputaților - cu justificarea „pentru curaj” - demonetizează ordinul de stat respectiv cu desăvârșire...

Postări populare